Recenzie: CULOAREA SENTIMENTELOR de Kathryn Stockett

CULOAREA SENTIMENTELOR, de Kathryn Stockett, traducere de Alin Fumurescu şi Cristiana Vişan, Editura Univers, Bucureşti, 2012

De ce oare unele poveşti frumoase, care merită toată atenţia, trec neobservate sau la un moment dat intră într-un con de umbră? Eu aş avea multe exemple, însă mă voi opri la THE HELP sau, pe româneşte, CULOAREA SENTIMENTELOR, romanul scris de Kathryn Stockett.

Urmărind fel de fel de bloguri şi site-uri, am auzit de acest roman la scurt timp după apariţie, fiindcă devenise bestseller în toată lumea şi urma să se ecranizeze. Sinopsisul nu m-a atras, însă am zis că merită o şansă. Dar imediat ce am aflat de carte am şi uitat de ea, aşa încât atunci când a apărut filmul, nici nu mai ştiam despre ce era vorba. Trailerul mi-a reîmprospătat memoria, însă am uitat şi de film. Ei bine, norocul a fost ca într-o seară să avem de ales la cinema între un film SF de doi bani şi CULOAREA SENTIMENTELOR (fiind singurele două premiere din acea săptămână); l-am ales pe cel din urmă, şi, drept să vă spun, bine am făcut. Când am ieşit din sală, mintea mea încă era la film, ceea ce nu se întâmplă prea des. Rar reuşeşte un regizor să adune o distribuţie perfectă, iar Tate Taylor, alături de actorii extrem de talentaţi, a creat un film pe care l-aş revedea oricând şi care nu m-ar plictisi nici măcar o clipă.

Dar să revenim la carte. Deşi la mine ordinea a fost film-carte, nu carte-film, acest lucru nu m-a deranjat prea tare, ba din contră, m-a ajutat să vizualizez exact toate descrierile autoarei.

Romanul este spus din perspectiva a trei personaje: Skeeter, o fată albă care se trage dintr-o familie bună, Aibileen, o servitoare de culoare, cu suflet mare şi care-şi vede mereu de treabă, şi Minny, o altă servitoare negresă, cu gura mare, care răspunde mereu obraznic şi le spune angajatorilor ce crede despre ei.

Ne aflăm în Jackson, Misssissippi, în anul 1962. Skeeter a terminat facultatea şi s-a întors acasă, unde caută să-şi găsească de lucru şi unde se loveşte mereu de aceeaşi problemă: mama ei insistă să o căsătorească. Pe de altă parte, cele două servitoare se confruntă mereu cu totul felul de probleme în casele angajatorilor. Deşi fac curăţenie, calcă, gătesc, au grijă de copii, servitoarele n-au niciodată voie să stea le masă cu albii, să folosească aceleaşi tacâmuri, să se atingă, să le folosească WC-urile lor etc. În viziunea albilor, negrii sunt purtători de boli „diferite”, trebuie să se considere norocoşi că albii îi ajută dându-le de lucru, iar viaţa merge mai departe.

Pentru Skeeter, traiul din Jackson, Mississippi, nu e deloc uşor. Deşi mare parte dintre prietenele ei sunt căsătorite şi au deja copii, ea aspiră la alte lucruri. Însă atunci când îşi dă seama că prietenele ei îşi tratează angajatele cu dispreţ, se hotărăşte să facă un lucru deosebit de riscant: să le intervieveze pe servitoarele de culoare pentru a publica totul într-o carte. La început, Aibileen şi Minny sunt sceptice, însă, uşor-uşor, Skeeter le câştigă încrederea.

Oamenii care au citit cartea se împart în două categorii: cei care au înţeles exact ce a vrut autoarea să transmită şi cei care consideră că este un roman rasist. Mai există şi o categorie de mijloc, şi anume oamenii cărora volumul le-a plăcut, dar care sunt de părere că multe lucruri nu sunt reale sau că autoarea le-a exagerat/îndulcit. Desigur, eu fac parte din prima categorie.

Ca în orice roman de ficţiune, autoarea şi-a luat anumite libertăţi şi a modificat uşor istoria sau anumite evenimente, însă sunt convins că prin ceea ce au trecut servitoarele din roman au trecut alte sute de mii de femei care există sau existat în lumea reală. Desigur, nu avea de-a face cu un roman în care oamenii sunt victime KKK, însă cred că autoarea a vrut să arate lumii lucrurile mărunte cu care servitoarele de culoare aveau de-a face în fiecare zi – răutatea femeilor albe, pe care le-au crescut de mici şi care acum le tratează ca pe nişte gândaci.

E greu de crezut ce au avut de pătimit oamenii negri – toalete separate, magazine separate, interdicţia de a se atinge de stăpânii lor etc. Însă mai greu de crezut este că albii, deşi se purtau ca nişte cretini cu angajaţii, vorbeau cu nonşalanţă despre conceputul „separaţi, dar egali”. Însă nimic nu mă mai miră în ziua de azi, mai ales când, de pildă, mergi cu taxiul şi şoferul începe să înjure nişte negri de pe trotuar. Segregaţionismul este peste tot. De aceea consider că acest roman trebuie citit (şi acceptat aşa cum este) de către toată lumea, inclusiv de români, ca să vadă şi ei că nu numai în România au fost perioade în care oamenii au dus-o prost. Ar fi un wake up call pentru mulţi. Adică da, OK, şi ai noştri au suferit, dar haideţi să tragem cu ochiul şi pe la alţii.

CULOAREA SENTIMENTELOR nu e primul roman care tratează problema negrilor şi nici ultimul nu va fi. Despre acest subiect s-a tot scris şi se va mai scrie, însă consider că nu e nimic rău dacă citim un roman de ficţiune care ne arată ce au îndurat anumiţi oameni din pricina discriminării rasiale.

Scrisoare către JK Rowling

Dragă JK Rowling,

Ştiu că nu vei citi niciodată această scrisoare, dar ce contează? Asta e ceea ce vreau să-ţi spun dacă te voi vedea vreodată pe stradă.

Zilele trecute, la facultate, o doamnă profesor de-a mea s-a luat de Harry Potter – nu este prima care o face şi nici ultima nu va fi. Sunt sigur că în decursul vieţii voi da peste tot felul de oameni care se vor găsi să critice aceste romane şi, implicit, pe tine, autoarea lor. Desigur, motivele invocate au fost aceleaşi pe care le aleg toţi: magie, vrăjitorii şi ocultism. Doamna profesor a continuat, spunându-ne că nepoţii ei, care erau prin clasa a patra, nu citeau nimic, dar au citit Harry Potter. Şi da, la final a recunoscut că a fost mai bine decât nimic.

Ca de fiecare dată, primul meu gând a fost să sar în apărarea seriei, dar nu, n-am făcut-o – în fond, de ce să mă contrazic cu nişte persoane care nu vor înţelege niciodată că Harry Potter, chiar dacă e o serie fantasy, tratează nişte teme MULT, MULT mai importante, pe care le întâlnim zi de zi în vieţile noastre – prietenie, familie, oameni buni şi răi, fapte bune şi rele, curaj, setea de putere, viaţă, moarte, lipsa părinţilor etc. Ca să nu mai vorbim de faptul că pe lângă că ne regăsim în multe dintre situaţii şi personaje, cărţile tale au şi două bonusuri: ne ajută să uităm de problemele pe care le întâmpinăm zi de zi şi NE FAC SĂ CITIM. Da, sunt mândru că fac parte din Generaţia Harry Potter şi nu voi uita niciodată că datorită ţie am pătruns în lumea cărţilor. Când voi avea copiii mei, le voi arăta mândru biblioteca mea şi le voi semnala şapte cărţi care mi-au schimbat viaţa – iar apoi le voi povesti cum am ajuns eu să citesc Harry Potter, ce eforturi am făcut să cumpăr volumele 4 şi 5 (erau mult prea scumpe prin 2003-2004 pentru buzunarul unui elev) şi cum umblam ca bezmeticul prin oraş după ce le cumpăram (eram atât de fericit, că n-am luat tramvaiul, ci am mers pe jos). Le voi mai povesti cum am participat la lansările ultimelor volume şi cum cărţile, laolaltă cu filmele, au însemnat pentru mine o a doua lume, una pe care nu voiam s-o mai părăsesc vreodată.

Anii au trecut, Harry a crescut, cărţile s-au oprit la 7 (ştiam asta, ştiam, dar speranţa extinderii seriei a rămas mereu în mine), ultimele filme au fost făcute, iar acum viaţa merge mai departe, cu alte poveşti vrednice de a pătrunde în sufletele noastre – dar noi, cei din Generaţia Harry Potter, care am crescut odată cu el, vom putea uita vreodată această poveste magică? Nu, te asigur eu că nu. Şi ori de câte ori o persoană va vorbi de rău seria ta, eu voi zâmbi şi voi gândi: „ce fraier – habar nu are ce pierde; habar nu are că eu am vizitat o lume în care el nu va avea niciodată acces; habar nu are că există un loc în care uiţi de toţi şi de toate”.

Aşa că, dragă JK Rowling, îţi mulţumesc pentru copilăria fericită, îţi mulţumesc că m-ai făcut să citesc, îţi mulţumesc pentru faptul că mi-ai oferit nişte ore de neuitat în compania unor prieteni de la care am învăţat multe. A fost o perioadă în care simţeam că viaţa mea n-are niciun rost, dar cărţile tale au apărut la momentul potrivit şi m-au făcut să mă privesc lumea altfel. Pentru asta îţi voi mulţumi mereu.

Cu drag,
Shauki

TOP 10 FILME DIN 2012

2012 a fost un an cu filme bune. Cel puţin aşa cred eu. Am văzut destul de multe (în mare parte la cinematograf), aşa că mai jos vă ofer un TOP 10+1* cele mai bune filme din 2012. (N.B.: desigur [oare mai e nevoie s-o spun?], topul reflectă în totalitate părerea mea proprie şi personală.)

*Pe lângă cele zece filme, mai există un LOC SPECIAL, întrucât filmul respectiv e cel mai bun şi merită o categorie aparte.

LOCUL 10

BRAVE/NEÎNFRICATĂ

Pe lângă imaginile minunate, coloana sonoră de excepţie şi povestea amuzantă, BRAVE a făcus un pas destul de mare şi s-a detaşat de celelalte producţii DISNEY – astfel, noul film le învaţă pe fetiţe să se descurce şi singure în viaţă şi să nu aştepte ca viaţa să le fie aranjată de către părinţi (chiar erau penibili dacă mergeau pe aceeaşi reţetă: Ileana Cosânzeana aşteptându-l în turn/palat pe Făt-Frumos…)

LOCUL 9

SAVAGES/BRUTELE

O poveste chiar mişto – şi am văzut-o pe Salma Hayek într-o postură diferită.

LOCUL 8

DESPRE OAMENI ŞI MELCI

Uau – românii chiar ştiu să facă o comedie bună. Nu mă aşteptam la aşa ceva. Dacă mă întrebaţi pe mine, filmele româneşti făcute acum sunt varză, însă DESPRE OAMENI ŞI MELCI chiar merită laudele primite.

LOCUL 7

THE BEST EXOTIC MARIGOLD HOTEL/HOTELUL MARIGOLD

Judi Dench, Maggie Smith, Bill Nighy, Penelope Wilton, Tom Wilkinson + India = o comedie englezească pe sufletul meu

LOCUL 6

SEEKING A FRIEND FOR THE END OF THE WORLD/CAUT PRIETEN PENTRU SFÂRŞITUL LUMII

Când am auzit că protagoniştii sunt Steve Carell şi Keira Knightley, mi-am zis în sinea mea „ce combinaţie atipică”, însă după ce l-am văzut, regret – cei doi actori au făcut o treabă extrem de bună, iar povestea a avut un final total neaşteptat pentru o producţie hollywoodiană. Zece cu felicitări de la mine. (Apropo: Keira merită toate laudele şi pentru ANNA KARENINA, care încă rulează în cinematografe!)

LOCUL 5

ABRAHAM LINCOLN: VAMPIRE HUNTER/ABRAHAM LINCOLN: VÂNĂTOR DE VAMPIRI

Am tot vrut să citesc romanul după care s-a făcut filmul, dar timpul nu mi-a permis; însă ecranizarea n-am vrut să o ratez. Acum, tot ce vreau ESTE SĂ CITESC ROMANUL să văd dacă e la fel de bun ca ecranizarea.

LOCUL 4

THE HUNGER GAMES/JOCURILE FOAMEI

Actori buni, scenariu bun, regizor bun, scenografie bună – aşa după cum am spus în repetate rânduri, e una dintre cele mai bune adaptări făcute vreodată!

LOCUL 3

TED/TED

O comedie foarte bună, pe care o recomand tuturor celor care vor să râdă sănătos.

LOCUL 2

CLOUD ATLAS/ATLASUL NORILOR

Ca să vezi filmul ăsta, tre’ să ai mintea odihnită (şi să fii şi tu odihnit, fiindcă filmul are trei ore!) A citit careva romanul? (Şi nu, chiar nu-mi pasă ce zice lumea despre el!)

LOCUL 1

LIFE OF PI/VIAŢA LUI PI

Dacă nu vă place povestea, atunci sigur o să vă placă măcar efectele speciale! Şi am rămas cu gura căscată când am aflat că Richard Parker, tigrul bengalez, a fost creat în totalitate prin CGI. Imaginaţi-vă cât de talentat e băiatul indian care joacă rolul principal – a trebuit să filmeze singur mai bine din 80% din film!

LOCUL SPECIAL:

THE PERKS OF BEING A WALLFLOWER

Acuşi iese şi cartea în română (la Editura Trei), însă, până atunci, eu vă invit să urmăriţi filmul şi să-mi spuneţi apoi dacă nu vă dă o stare de… bine, de linişte…

 

FILME BUNICELE ÎN 2012:

AMERICAN REUNION/PLĂCINTĂ AMERICANĂ: DIN NOU PE FELIE

Thumbs-up pentru Jennifer Coolidge şi Eugene Levy, care, ca de fiecare dată, m-au făcut să râd în hohote; apropo, Mihaela are dreptate – n-am mai găsit de mult un film în care să cad de pe scaun de râs; ceva sugestii?

THE LORAX/LORAX: PROTECTORUL PĂDURII

O poveste bună, dar cam… simplă (mda, ştiu, mesajul e: NU DEFRIŞAŢI PĂDURILE)

THE DICTATOR/DICTATORUL

Chiar am râs în hohote la ăsta!

PROJECT X/PROIECTUL X

Deşi e varză, are un CEVA care te face să-l vezi până la final. Probabil că te întrebi mereu: „până unde vor ajunge cu distrugerile?”.

THE HOBBIT: AN UNEXPECTED JOURNEY/HOBBITUL: O CĂLĂTORIE NEAŞTEPTATĂ

A fost bunicel, dar n-a întrecut niciunul dintre cele trei filme ale trilogiei LOTR

THE CAMPAIGN/CAMPANIA

Actori buni, scenariu mediocru, final tipic hollywoodian

DARK SHADOWS/UMBRE ÎNTUNECATE

Deşi trio-ul Tim Burton/Johnny Depp/Helena Bonham Carter înseamnă mereu o producţie de succes, lui DARK SHADOWS i-a lipsit… ceva

RISE OF THE GUARDIANS/CINCI EROI DE LEGENDĂ

Drăgut şi uşor comic (plus un Moş Crăciun cu accent rusesc!)

Voi ce filme bune aţi văzut în 2012?

Şi ce vină am eu?

Pe bune – ce vină am eu, tu şi alţii?
Unul dintre lucrurile pe care le urăsc din toată inima în această lume sunt oamenii iresponsabili. Şi, ca să fiu mai exact, oamenii săraci – ăia care nu muncesc, n-au bani de mâncare şi locuiesc într-o cămăruţă împreună cu 5-6-7 copii. Păi… hmm. Să dăm puţin înapoi. De ce atât de mulţi copii? Când vezi că eşti rupt în cur de foame, la ce te apuci să faci copii pe bandă rulantă? Te ajută cu ceva? Un copil are nevoie de mâncare, de haine, de puţină căldură (şi nu din aia sufletească…). Trăim cumva într-o lume în care n-avem metode contraceptive? O cutie de prezervative costă… 5-6-7 lei. Nu e mai bine decât să trebuiască după aia să dai MILIOANE pe creşterea unui copil? Unde mai pui că după acel copil mai urmează incă vreo cinci? Şi după aia îi vezi la televizor: „Suntem o familie de opt suflete şi nu avem ce mânca! Vă rugăm să ne ajutaţi!” Păi nu, nu te ajut. Mi se rupe sufletul pentru copiii ăia, dar nu eu i-am făcut, nu eu sunt responsabil de soarta lor. De ce oamenii care-şi permit, care au casă, bani, joburi etc. fac 2-3 copii, iar cei care n-au nimic fac o echipă de fotbal? Şi când te gândeşti că unii vor copii şi nu pot face, îţi vine să te dai cu capul de toţi pereţii…

Recenzie: WONDERSTRUCK de Brian Selznick

Recenzia de mai jos a fost scrisă ca eseu pentru un curs la facultate şi este redată în proporţie de 60% (am eliminat comentariile despre anumite ilustraţii), prin urmare, vă rog să-mi scuzaţi tonul… „oficial” pe care l-am folosit.

WONDERSTRUCK, de Brian Selznick, Scholastic Press, New York, 2011

Brian Selznick, scriitor şi ilustrator american, născut în 1966, este absolvent al Rhode Island School of Design. Renumit ilustrator al multor cărţi, Brian Selznick a cunoscut succesul cu prima sa carte adresată copiilor, Invenţia lui Hugo Cabret, un roman impresionant atât datorită poveştii, cât şi a tehnicii folosite, aventurile puştiului orfan fiind redate printr-o modalitate inedită – text, ilustraţii şi imagini.

Cum Invenţia lui Hugo Cabret s-a bucurat de un succes răsunător, fiind ecranizată în 2011 de către Martin Scorsese şi primind numeroase premii, printre care şi Caldecott Medal, Brian Selznick, având ca bază de pornire impactul primului său roman, un documentar despre surzenie, dar şi un spectacol cu păpuşi, a dorit să refolosească aceeaşi tehnică, de data aceasta într-o nouă poveste, Wonderstruck.

Dacă în Invenţia lui Hugo Cabret cititorii văd lumea din roman din perspectiva unui singur personaj, în Wonderstruck povestea este redată prin prisma a două personaje, Ben şi Rose. Dorind şi de această dată să iasă din tiparul obişnuit, Selznick a ales să spună una dintre poveşti exclusiv prin text, iar pe cealaltă numai prin imagini. Cu toate că cele două poveşti se petrec la cincizeci de ani distanţă în timp, ele ajung în cea de-a treia parte a romanului să se îmbine, ducând firul narativ la un cu totul alt nivel.

Acţiunea din Wonderstruck începe în anul 1977 în Gunflint Lake, Minnesota, unde facem cunoştinţă cu Ben Wilson, un băiat orfan de mamă, care nu şi-a cunoscut niciodată tatăl şi care prezintă o deficienţă de auz la una dintre urechi, însă, ulterior, lovit fiind de un fulger, surzenia devine totală. Datorită unor indicii pe care le găseşte în camera mamei lui, băiatul pleacă la New York în speranţa că acolo îşi va găsi tatăl, despre care nu ştie aproape nimic.

În 1927, în Hoboken, New Jersey, tânara Rose Kincaid, fiind lipsită de auz şi ducând o viaţă nefericită, visează să ajungă la New York pentru a-şi întâlni idolul, pe celebra actriţă Lilian Mayhew, despre care aflăm mai târziu că este chiar mama ei. Uşor-uşor, cititorii află că poveştile celor doi au mai multe puncte tangenţiale decât s-ar părea la o primă apreciere.

Surzenia joacă un rol destul de important în acest roman, având în vedere faptul că ambele personaje sunt afectate de această problemă medicală. Dacă, aparent, Rose se descurcă bine în această privinţă, lucrurile nu stau la fel pentru Ben, care adesea întâmpină probleme în comunicare, ceea ce uneori îl face să fie nesigur pe sine, mai ales când ajunge în aglomeratul şi agitatul New York.

Brian Selznick este un artist desăvârşit, iar acest lucru se simte în fiecare ilustraţie minuţios realizată. Pe lângă expresiile faciale foarte bine redate (cu precădere cea a ochilor), autorul acordă o atenţie sporită detaliilor – arhitecturale, vestimentare, precum şi a altor elemente. Ilustraţiile, la fel şi textul, sunt întrerupte deseori în momente-cheie. Din cele 640 de pagini, mai bine de două treimi sunt ilustraţii redate în modul landscape, dispuse pe ambele pagini, uneori dând impresia de secvenţe de film (aceeaşi tehnică a panoramării utilizată şi în Invenţia lui Hugo Cabret), grafica repetându-se pe următoarele pagini şi având anumite elemente importante (scrisori, afişe, texte, plăcuţe etc) luate în „prim-plan”, aidoma detaliilor din pictură.

Dacă în Invenţia lui Hugo Cabret Selznick a redat străzile din Paris, părţile componente ale unui automat, dar şi mecanismele ceasurilor, în Wonderstruck, cititorii sunt transportaţi pe străzile New York-ului şi în interiorul a două importante muzee: American Museum of Natural History şi Queens Museum of Art.

Deşi realizate în alb-negru, desenele stau mărturie zicerii conform căreia o imagine valorează cât o mie de cuvinte, iar Brian Selznick ne spune o poveste delicată şi sensibilă despre familie, iubire, prietenie şi artă. Astfel, cititorii sunt călăuziţi în lumea ficţiunii cu ajutorul imaginilor, a elementelor semnificative, prezentate în detaliu, secondaţi apoi de cuvintele simple, dar elocvente, ale povestirii-text, ajutaţi, dar în acelaşi timp şi stimulaţi, să descopere, odată cu protagoniştii, amănuntele lipsă din canavaua narativă. Deopotrivă copiii, dar şi adulţii, care încă se mai pot bucura de o clipă de frumuseţe,  cei care doresc să pătrundă în lumea minunată a artei, fie ea grafică sau cinematografică (senzaţia de spectator fiind augmentată de dispunerea în succesiune, în „mişcare” a momentelor narative desenate), sunt încântaţi să parcurgă întâmplările imaginate şi redate de către autor.

Modalitatea dublă (text şi ilustraţii) aleasă de autor pentru a reda povestea lui Ben şi pe cea a lui Rose se dovedeşte, din nou, a fi una inspirată – cititorii care se decid să lectureze cartea (de altfel, într-o prezentare grafică incitantă) nu o mai pot lăsa din mână până ce nu ajung la ultima pagină, resimţind atunci încântarea produsă de lectură, dar şi regretul pentru că s-a terminat.

Ambele romane ale lui Selznick se constituie în omagii aduse unor personalităţi din lumea filmului, respectiv a cărţilor ilustrate: George Méliès şi Maurice Sendak, Wonderstruck fiindu-i chiar dedicată celui din urmă.

In My Mailbox

De la Katherine Tegen (HarperCollins/Katherine Tegen Books) am primit 6 ARC-uri (Advanced Reader’s Copy) şi 2 hardcoveruri:

MILA 2.0 de Debra Driza, un thriller SF despre o tânără care descoperă că e android. Shonda Rhimes (Grey’s Anatomy) lucrează acum la un episod-pilot pentru un posibil serial ABC. Sună bine, nu?

BLISS şi A DASH OF MAGIC de Kathryn Littlewood – aventurile unor copii; produse de cofetărie; puţină magie [în bucătărie]; şi o Carte de Reţete pierdută – în mod sigur o serie care acum câţiva ani ar fi apărut la Corint Junior.

PULSE de Patrick Carman (autorul cărţii ATHERTON, CASA PUTERII, apărută la Corint Junior) – primul roman dintr-o nouă serie distopică ce se anunţă a fi un mare succes!

INCARNATE şi ASUNDER de Jodi Meadows – un mystery-romance despre reîncarnări şi… Suflete Noi.

PRETTY GIRL-13 de Liz Coley – un thriller psihologic despre răpire şi viol, despre curaje, speranţă şi dragoste şi despre puterea de a reuşi să treci peste anumite încercări dure ale vieţii.

DESTINY, REWRITTEN –  o fată ce se află în căutarea unei cărţi pierdute, a unui tată pierdut şi a ceea ce înseamnă cu adevărat destinul.

De la Corint Junior şi Leda:

SPIRALA de Roderick Gordon, al cincilea volum din seria Tunele

DARUL de James Patterson şi Ned Rust, al doilea volum din seria Vrăjitor şi Vrăjitoare

ŞCOALA S-A TERMINAT… PE VECI de James Patterson, al doilea volum din seria Maximum Ride

SALVAŢI-MĂ DE AICI! de James Patterson şi Chris Tebbetts, al doilea volum din seria Generala, cei mai naşpa ani din viaţa mea

LA JUMĂTATEA DRUMULUI SPRE MORMÂNT de Jeanine Frost

MOARTE SUBITĂ şi JONATHAN STRANGE & MR NORRELL se ecranizează la BBC!

Săptămâna asta se pare că e plină de veşti bune! BBC a anunţat că romanele MOARTE SUBITĂ de JK Rowling (Editura Trei, 2012) şi JONATHAN STRANGE & MR NORRELL (Editura RAO, 2007) vor fi adaptate pentru micul ecran.

Dacă la JONATHAN STRANGE ştim deja că va fi o miniserie de şase episoade, regizată de Toby Haynes (Sherlock şi Doctor Who), seria MOARTE SUBITĂ se pare că va fi mai lungă. Eu unul sunt fericit pentru ambele, mai ales că acum câţiva ani SONY anunţase că va realiza o adaptare cinematografică după romanul Susannei Clarke, însă aşa cum se întâmplă cu aproximativ 90% dintre proiecte, şi acesta a fost anulat. Mai multe informaţii puteţi găsi aici.

MOARTE SUBITĂ va fi realizată printr-o casă de producţie independentă condusă de către Neil Blair, agentul scriitoarei, şi Rick Senat, care va fi producător executiv. JK Rowling va lucra îndeaproape la acest proiect. Mai multe informaţii puteţi găsi aici.

Despre ce este vorba în cele două romane?

MOARTE SUBITĂ de JK Rowling (traducere de Constantin-Dumitru Palcus, Editura Trei, 2012)

Când Barry Fairbrother, în vârstă de 40 de ani, moare pe neaşteptate, comunitatea intră în derivă. Idilicul orăşel englezesc, cu o piaţetă pavată şi o mănăstire străveche, ascunde de fapt un război mocnit între mai multe tabere: între bogaţi şi săraci, între adolescenţi şi părinţi, între soţi şi soţii, între profesori şi elevi… Pagford nu este deloc ceea ce pare la prima vedere.
Cel mai mare conflict îl stârneşte însă locul lăsat liber de Barry în consiliul parohial. Cine va triumfa într-o luptă electorală plină de patimă, duplicitate şi dezvăluiri neaşteptate?
Un roman colosal despre o lume în miniatură, Moarte subită este prima carte pe care J.K. Rowling o dedică cititorilor adulţi. O poveste memorabilă, o carte unică.

JONATHAN STRANGE & MR NORRELL de Susanna Clarke (traducere de Mădălina Stancu, Editura RAO, 2007)

Cu secole în urmă, pe când adevărata magie încă exista, în Anglia trăia cel mai puternic magician al tuturor timpurilor – Regele Corb. La începutul secolului al XIX-lea, din măreţia lui n-a mai rămas decât o legendă, în vreme ce Anglia, cu regele ei nebun şi cu poeţi încrezuţi, nu mai crede de mult în această putere. Este momentul în care Mr Norrell îşi face apariţia pentru a le vorbi englezilor şi a-i îndemna la fapte, pentru a ajuta guvernul englez în marele război pe care îl poartă cu Napoleon. Dar are nevoie de un ucenic pe măsura geniului său, şi acesta nu întârzie să apară, în persoana lui Jonathan Strange, un tânăr magician, arogant, foarte bogat, dar de o inteligenţă covârşitoare. Dar ceea ce la început era prietenie se transformă curând în rivalitate, căci viziunile asupra magiei sunt mult prea diferite. Strange e atras de puterea şi de violenţa magiei negre, în vreme ce Norrell nu a dobândit marile secrete.

O lume demult apusă, în care sălăşluiesc frumuseţea şi puterea marilor mistere, îl va însoţi pe cititor până la ultima pagină. Este fără doar şi poate cea mai fantastică scriere din ultimii 70 de ani, o călătorie în lumea Luminii şi a Umbrelor – un deliciu pentru cititor…

O carte mare, la propriu şi la figurat, cu personaje a căror întâlnire îţi va schimba concepţia asupra literaturii secolului nostru. E imposibil sa îţi imaginezi că, vreodată, se va putea scrie ceva mai uimitor.

Love of the day: MOARTE SUBITĂ de JK Rowling

In My Mailbox

Zilele astea am adunat ceva cărticele, printre care şi o traducere nouă semnată de mine (Insurgent de Veronica Roth) şi noul roman al lui JK Rowling, Moarte subită, pe care deja l-am citit, dar pe care voi dori să-l savurez şi în limba mea maternă. Mulţumesc pentru cărţi editurilor Trei, Leda şi Corint Junior.

Titlurile: Moarte subită de JK Rowling (traducere de Constantin Dumitru-Palcus), Harta timpului de Felix J. Palma (traducere de Ana-Maria Tamaş) şi Cincizeci de umbre întunecate de EL James (traducere de Laurenţiu Dulman).

Titlurile: Insurgent de Veronica Roth, Visătoarea de Claudia Grey (traducere de Ana-Veronica Mircea), Supranatural de Kiersten White (traducere de Carmen Botoşaru), Apelul morţilor de Ian Rankin (traducere de Carmen Ion).

Titlurile: Trezită în zori de zi de C. C. Hunter (traducere de Alexandra Muşat), Gelozie de Lili St. Crow (traducere de Alexandra Muşat), Frumoşii de Scott Westerfeld (traducere de Julia Kretsch), Fieful de Angie Sage (traducere de Irina Bojin), Nopţi de patimă de J. R. Ward (traducere de Adina şi Gabriel Raţiu)

Tunele, Cronicile Wardstone şi Araminta Nălucilă – în curând la CORINT JUNIOR

Când spun Corint Junior, îmi aduc aminte de cei mai frumoşi ani din viaţa mea – cred că vacanţele mele de vară cele mai frumoase (şi nu numai) au fost cele în care primeam şi devoram fiecare volum scos de editura mea preferată. Nu era zi în care să nu mă gândesc la scriitorii scoşi de ei, la volumele care trebuiau să apară (urmăream cu frenezie site-ul lor, de dimineaţă până seara)… practic, la tot ce însemna Corint Junior.

Apoi a venit criza, editura a intrat în impas, iar Leda a început să scoată serii pentru adolescenţi. Nu zic că nu sunt frumoase, dar Corint Junior avea un loc special în inima mea, iar anumite lucruri nu pot fi uitate niciodată.

DAAAAR… văd că cei de la Corint Junior au început să se mişte (ce-i drept, încet, dar se mişcă!) şi să continue câteva dintre seriile lor cele mai frumoase: Septimus Heap, Cronicile Wardstone, Tara Duncan, Tunele, Gideon-hoţ de buzunare, Araminta Nălucilă, ba chiar au început şi o serie nouă: Tărâmul Întunericului de Susan Cooper!

Aşadar, mai jos aveţi cărţi care vor putea fi achiziţionate în curând:

Tunele 5: SPIRALA de Roderick Gordon şi Brian Williams (traducere de Irina Negrea)

Forţele Styx vor să iasă la suprafaţă şi să cucerească Pământul… Dacă până acum Limitatorii erau cele mai ameninţătoare creaturi… de data asta, femeile Styx sunt cele care înspăimântă.

Iar în calea lor se află Will şi prietenii săi, cărora li se alătură şi soldaţii din Vechea Gardă.

O spirală de foc, întuneric şi neant…

Cronicile Wardstone: ALIATA VRACIULUI: EU SUNT GRIMALKIN de Joseph Delaney (traducere de Adrian Deliu)

După ce Diavolul i-a ucis cu brutalitate copilul, singurul ţel al lui Grimalkin este nimicirea acestuia. Fără prea mare tragere de inimă, se aliază cu Vraciul şi cu ucenicul său, Tom, ajutându-i să-l lege pe Diavol şi să-l decapiteze. Acum, ea este o fugară, iar misiunea pe care o are este una mortală. Pentru ca spiritul Diavolului să fie înfrânt şi alungat de pe Pământ pentru totdeauna, Grimalkin trebuie să ţină departe de ghearele vrăjmaşilor capul retezat al acestuia. Indiferent de preţul pe care trebuie să-l plătească…

Araminta Nălucilă 4: CE BELEA DE VAMPIR! de Angie Sage (traducere de Mirella Acsente)

În subsolul Casei Nălucilă se ascunde ceva misterios… Araminta e convinsă că pe coridoarele secrete din subsolul casei bântuie ceva oribil – oare-ar putea să fie un vârcolac? Max – înfricoşătorul ei văr – îşi face apariţia în Casa Nălucilă, unde urmează să locuiască pentru o vreme, iar Araminta nu se aşteaptă la nimic bun din partea lui. Aşa că se hotărăşte să instaleze o capcană să-l prindă pe vârcolac şi să-l deconspire pe Max, pe care-l bănuieşte a fi… vampir!